​15 mai - Ziua Trupelor de Apărare CRBN

Prin Decizia Ministerială nr. 297 din 15 mai 1923, publicată în ,,Monitorul Oastei” nr. 28/1923, a luat fiinţă, în cadrul Ministerului de Război, un Comitet Consultativ pentru chestiunile tactice privitoare la războiul chimic, stabilindu-se ca toate problemele privind pregătirea armatei pe această linie să fie rezolvate de către Direcţia a XI-a Tehnică, împreună cu Marele Stat Major.
În cursul anului 1923, comisii militare au fost trimise pentru informare şi documntare asupra problemelor privitoare la ducerea războiului chimic în Polonia, Anglia şi Franţa. În Anglia, comisia condusă de prof. univ. dr. Ştefan Minovici a fost sprijinită în demersurile sale de către Nicolae Titulescu, pe atunci ministru plenipotenţiar al României la Londra.

La înapoierea în ţară, aceste comisii au făcut propuneri, care în timp scurt au şi fost puse în aplicare. Astfel, în cadrul Marelui Stat Major a fost creat un organ specializat care să studieze, formuleze şi să aplice în mod unitar în întreaga armată măsurile ce se impuneau pe linia apărării contra gazelor. A fost înfiinţată o şcoală de gaze, cu un curs de o lună, obligatoriu pentru ofiţerii de toate armele, s-a creat un laborator de gaze (de studii şi experienţe în domeniul gazelor toxice de luptă). De asemenea, pe lângă Direcţia a XI-a Tehnică a fost înfiinţat un birou de informare tehnică şi a fost constituită o baterie de artilerie cu proiectile încărcate cu gaze toxice.

În prima parte a perioadei interbelice au mai fost trimise comisii pentru documentare în domeniul gazelor de luptă şi în Germania, Belgia, Cehoslovacia şi Italia. Au fost vizitate numeroase institute chimice de formare a cadrelor, şcoli de gaze, ateliere de reparat măşti, fabrici pentru materiale de protecţie, uzine chimice pentru prepararea gazelor de luptă, fabricarea muniţiei toxice şi a mijloacelor de întrebuinţare ale acesteia, laboratoare de studii şi experienţe chimice. Concluziile reţinute cu aceste prilejuri au servit în bună parte, funcţie de posibilităţile materiale ale Ministerului de Război, la punerea bazelor protecţiei contra gazelor de luptă în armata română.

În septembrie 1923, la propunerea Comitetului Consultativ, în cadrul Direcţiei a XI-a Tehnică s-a înfiinţat Secţia a IV-a a Gazelor de Luptă, care marchează practic începutul serviciului de apărare contra gazelor în Armata Română, având sediul, pe care-l păstrează în toată perioada interbelică, în cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison) din Bucureşti, str. Calea Plevnei.
La 1 ianuarie 1925, prin Înalt Decret Regal a fost creat Serviciul Apărării contra Gazelor (S.A.C.G.), care va centraliza şi se va ocupa de toate chestiunile având legătură cu gazele de luptă pentru trupele de uscat, marina şi aviaţia militară. Serviciul Apărării contra Gazelor se comportă şi administrează întocmai ca un corp de trupă, de valoare regiment, având eşalon superior Direcţia a XI-a Tehnică Superioară din Ministerul de Război. Avea în subordine un organ central, Laboratorul de Studii şi Experienţe, Atelierul Central de Măşti iar ca anexă Depozitul Central de Măşti, Şcoala de Apărare Contra Gazelor, o companie A.C.G. şi o companie depozit.

În 1926 la corpurile de armată şi la divizii s-au înfiinţat funcţiile de „inspector cu gazele” şi, respectiv, „ofiţer specializat cu gazele”.
La 24 iunie 1931, S.A.C.G. s-a transformat în Direcţia Serviciului Chimic Militar, denumire care în perioada interbelică s-a trasnformat în Direcţia Chimică Militară, respectiv Direcţia Apărării Antichimice.

Prin promulgarea Legii pentru modificarea organizării şi funcţionării M.Ap. N., la 8 iunie 1932, se stipula că Direcţia Chimică Militară se subordona Inspectoratului General Tehnic al Armatei. Printre atribuţiunile sale se numărau studierea şi experimentarea mijloacelor de apărare contra gazelor pentru armată şi populaţia civilă, urmărirea progreselor tehnice regeritoare la gaze şi fumigene, întocmirea caietelor de sarcini pentru toate materialele de protecţie, gaze şi fum, ţinerea legăturii cu autorităţile civile în ceea ce priveşte protecţia populaţiei contra gazelor, studierea şi formularea de propuneri pentru dotarea armatei şi a populaţiei civile cu materiale chimice şi de protecţie, elaborarea regulamentelor de specialitate privitoare la instrucţia ofiţerilor şi a trupei, formarea cadrelor de specialitate necesare unităţilor la pace şi pebntru încadrarea armatei în război, conducerea, îndrumarea şi controlul învăţământului în şcolile de specialitate şi în Centru de Instrucţie A.C.G. şi supravegherea depozitelor materialelor chimice şi de protecţie.

Pe baza dispoziţiunilor impuse de Comisia Aliată de Control, la 22 ianuarie 1945, Direcţia Chimică şi unele din structurile subordonate au fost desfiinţate. A rămas un singur birou în cadrul Inspectoratului Tehnic al M.Ap.N. cu denumirea de Serviciul Chimic.
La 15 septembrie 1948 au luat fiinţă Direcţia Apărării Antichimice şi, ulterior, celelalte structuri desfiinţate în 1945.

Cu începere de la 4 iulie 1951 aceasta s-a numit Comandamentul Trupelor Chimice, organ de conducere care de-a lungul întregii sale existenţe a avut în componenţa sa: Secţia Operaţii (iar din 1978 se adaugă Cercetare şi Calcul analitic); Secţia Pregătire de luptă şi regulamente; Secţia Organizare şi Planificare-înzestrare.
Începând de la 1 august 1990, Comandamentul Trupelor Chimice s-a transformat în Inspectoratul Protecţiei Antichimice care a funcționat până la 1 decembrie 1993. Ulterior, la statele majore ale categoriilor de forţe s-au înființat secții de protecţie NBC şi a mediului din care provin actulalele structuri CRBN.
În perioada martie – noiembrie 2003, Compania 383 Apărare NBC a participat la operaţiunea Iraqi Freedom. Compania a fost dislocată la Camp Doha din Al Kuwait, în subordinea Comandamentului Forţei Multinaţionale Întrunite. Compania 383 Apărare NBC a îndeplinit o gamă variată de misiuni, atât de specialitate, cât şi misiuni specifice operaţiunilor de sprijin şi stabilitate.
Participarea Compania 383 Apărare NBC la operaţiunea „Iraqi Freedom” a constituit o dovadă a capacităţii de interoperabilitate a subunităţilor NBC, cât şi o ilustrare a înaltului profesionalism al specialiştilor din arma CRBN.

În contextul măsurilor de combatere a epidemiei Covid-19, militari din Batalionului 202 Apărare CBRN (Intervenție la Dezastre) „General Gheorghe Teleman” din Huşi au început de vineri, 3 aprilie 2020, misiunea în sprijinul autorităților locale din municipiul Suceava. Detaşamentul format din circa 70 de militari a avut în compunere zece autospeciale de decontaminare a terenului şi o autospecială de decontaminare a personalului, precum şi alte mijloace şi forțe de sprijin. Tehnica folosită (autospeciale de decontaminare a terenului tip ADDT-4M şi de decontaminare a personalului ADP-80) a fost utilizată atât pentru îndeplinirea misiunii de bază (dezinfectarea căilor rutiere, a tehnicii şi personalului medical), cât şi pentru decontaminarea tehnicii şi a personalului propriu. Militarii huşeni fac parte dintr-o companie de profil, certificată NATO, ce a participat la mai multe exerciţii naţionale şi internaţionale.
Top