20 mai - Ziua Financiarului Militar

La 20 mai 1891, regele Carol I promulga noul Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război. Structurile centrale militare cu atribuții pe linie finaciar-contabilă erau reunite în cadrul Direcţia a 7-a a contabilităţii, controlului şi pensiilor. Evoluția domeniului finaciar-contabil din armata română intra astfel într-o etapă nouă, calitativ superioară a evoluției sale. În amintire acestui eveniment, data de 20 mai a desemnată drept Ziua Financiarului Militar.
*
*     *
Primele structuri finaciar-contabile militare autonome apar în armata română modernă în anul 1852, atunci când în cadrul Ştabului Oştirii (Statul Major) din Ţara Românească a fost înființată o a patra secţie - a contabilităţii.  În acelaşi timp, Ştabul Oştirii din Moldova s-a reorganizat în trei secţii, cea de a treia secţie fiind casieria.
După Unirea Principatelor Române, în cadrul procesului și modernizare a armatei, sunt adoptate, în anul 1861, Regulamentul administraţiei şi contabilităţii corpurilor de trupă și Regulamentul soldelor.

Primul regulament al administraţiei şi contabilităţii corpurilor de trupă prevedea, printre altele, ca administraţia să se exercite de către consiliul de administraţie al corpului, compus din: colonel, preşedinte; un maior, raportor; un şef de batalion, 2 căpitani, casierul şi ofiţerul cu îmbrăcămintea, ca membri. Toate fondurile băneşti ale corpului de trupă se ţineau în casa consiliului de administraţie.

Prin Decretul nr. 202 din 9 octombrie 1862 s-a fixat noua organizare a Ministerului de Război, pe două direcţii: Direcţia l Personal şi Operaţii şi Direcţia a 2-a Administraţie generală, ultima fiind compusă din două diviziuni a câte două secţii fiecare. Structura de contabilitate făcea parte din Direcţia a 2-a Administraţie generală/ Diviziunea 2, sub denumirea de Secţia l soldă, reviste de contabilitate, administraţie interioară a corpurilor, fonduri şi ordonatori.
Prin Ordinul de zi din 25 februarie 1866, care stabilea reorganizarea Ministerului de Război, direcţiile au fost transformate în trei „diviziuni”, ultima fiind Diviziunea a 3-a Contabilitate, care cuprindea Secţia 1 fonduri, ordonanţări, verificări şi Secţia a 2-a buget, pensii, gratificări, arhivă.
După Legea Puterii Armate din 1868, care stabilea printre altele că Ministerul de Război „administrează şi dirige interesele armatei în numele domnitorului şi în conformitate cu legile statului”, domeniul financiar-contabil militar a înregistrat finisări succesive concretizate în crearea de noi direcţii şi servicii sau dezvoltarea celor existente, implicit a celei de contabilitate.
Organizarea, competenţele şi atribuţiile organului central de conducere a armatei şi ale articulaţiilor sale au fost fixate prin Regulamentul relativ la serviciul interior al Ministerului de Război. Acest act normativ, promulgat prin Înaltul Decret nr. 53 din 16 ianuarie 1870, dispunea ca diviziunile din structura ministerului să se transforme în direcţii, Diviziunea a 3-a contabilitate devenind Direcţia a 3-a contabilitate. Această structură, condusă de un director de serviciu, se ocupa de administrarea fondurilor destinate înzestrării armatei şi era împărţită în două birouri.

Transformări notabile în organizarea Ministerului de Război au fost aduse de noul Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război, promulgat prin Înaltul Decret nr. 312 din 1 februarie 1889, transformări determinate de cele survenite la nivelul structurilor, al organizării de ansamblu şi de detaliu a forţelor armate şi al ponderii armelor. În conformitate cu prevederile acestui act legislativ, „Administraţia centrală a războiului” cuprindea două direcţii generale. Fiecare direcţie generală cuprindea direcţii de serviciu. Sectorul de contabilitate, ca direcţie de serviciu, primea denumirea de „Direcţia a 7-a Contabilitatea”, intrând în compunerea Direcţiei a II-a Generale a ministerului. Directorul de serviciu pregătea toate lucrările ce erau de resortul direcţiei şi concura cu directorii generali la rezolvarea chestiunilor de detaliu.

Pentru a se pune administraţia Ministerului de Război „în stare de a lucra cu continuitate şi autoritate” şi „a se concentra personalul într-una şi aceeaşi direcţie, astfel ca principiile legilor şi regulamentelor să fie aplicate în acelaşi sens, oricare ar fi arma din care ofiţerul ar face parte, căci altfel s-ar putea întâmpla să se dea soluţii diferite pentru cazuri analoge”, s-a trecut la elaborarea unui nou Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război. Acesta a fost promulgat prin  Înaltul Decret nr. 6625 din 20 mai 1891.

Conform dispoziţiilor regulamentului, cele trei direcţii: a 7-a Contabilitate, a 8-a Controlul şi a 10-a Serviciul pensiilor militare - au fuzionat sub denumirea de Direcţia a 7-a a contabilităţii, controlului şi pensiilor, care era formată din 3 secții: Secţia I Contabilitatea, Secţia a II-a Controlul şi Secţia a III-a Pensii. Directorul direcţiei, având atribuţii de director superior, semna în numele ministrului în baza delegaţiei date de acesta ordonanţele de plată, după drepturile stabilite prin legi şi regulamente şi după aprobările ministrului.
Prin Înaltul Decret nr. 3550 din 2 noiembrie 1894 s-au adus unele modificări la Regulamentul serviciului interior al Ministerului de Război, în ce priveşte sectorul contabilitate/control. Direcţia a 7-a a contabilităţii, controlului şi pensiilor se regăsea în organica ministerului sub denumirea de Direcţia VIII - Controlul, condusă de un controlor general sau intendent – director. La art. 27 se preciza că directorul Direcţiei VIII semna ordonanţele de delegaţie şi de plată stabilite de legi şi regulamente, conform aprobărilor ministrului.
Avându-se în vedere dispoziţiile Legii administraţiei în ce priveşte atribuţiile intendenţilor şi controlorilor militari şi prevederile bugetare pentru Ministerul de Război pentru anul financiar 1897/1898, până la modificarea Regulamentului serviciului interior al ministerului în vigoare, prin Decizia ministerială nr. 15 din 7 aprilie 1897 au fost operate unele modificări în legătura cu atribuţiile şi structura direcţiilor VII şi VIII din minister (intendenţa şi controlul). Direcţia a VII-a - Serviciul intendenţei s-a organizat pe trei secţii (Secţia I - Personal şi fonduri; Secţia a II-a Subzistenţe; Secţia a III-a Echipamentul), iar Direcţia a VIII-a pe două secţii: Secţia I - Controlul şi Secţia II - Pensii şi contencios, în consecinţă, au trecut de la Direcţia VIII - controlul la Direcţia VII - Serviciul intendenţei, birourile I şi II de la fosta Secţiune a III-a - Fonduri şi ordonanţe, care aveau ca atribuţii centralizarea şi stabilirea bugetului armatei, împărţirea creditelor bugetare la diferiţi ordonatori şi controlul întrebuinţării lor.

Conform prevederilor deciziei amintite era modificat şi conţinutul art. 24 al Regulamentului asupra serviciului interior al Ministerului de Război din anul 1894, în sensul că directorul Intendenţei era cel care semna ordonanţele de plată şi de delegaţie în baza drepturilor stabilite prin lege şi regulamente şi în conformitate cu aprobările ministerului.

Regulamentul decretat la 2 noiembrie 1894 prezentând dificultăţi în aplicare, deoarece „pe de o parte atribuţiile stabilite nu sunt în raport cu destinaţiile şi mijloacele fiecărei direcţiuni, iar pe de altă parte prezintă oarecari lacune”, s-a urgentat redactarea unui nou regulament care să înlăture aceste neajunsuri. Prin „Regulamentul serviciului interior al Ministerului de Război”, intrat în vigoare în baza Decretului nr. 2752 din 24 iulie 1897, s-a separat controlul de contabilitate; toate atribuţiile controlului au fost date Direcţiei a VIII-a trecându-se la Direcţia VII - Intendenţă şi administraţie, Secţia II Fonduri, ordonanţări şi verificări administrative toate atribuţiile contabilităţii.  Direcţia a  VIII-a Controlul  şi-a  schimbat denumirea  în  Direcţia  VIII - Control, contencios, pensii, fiind defalcată pe 3 birouri.

Directorul Direcţiei VII - Intendenţă şi administraţia, în baza delegaţiei ce i se da, semna ordonanţele de delegaţii şi de plată şi corespondenţa relativă „pe sumele datorate pentru servicii făcute şi constatate prin acte, pentru solde, diferite indemnităţi fixate prin tarife sau buget, prin observarea şi îndeplinirea dispoziţiilor legii asupra contabilităţii publice”.

Sectorul contabilitate/control a funcţional în această formulă organizatorică până în anul 1899 când, în baza Înaltului Decret nr. 260l din 11 iunie, a fost adoptat un nou Regulament asupra organizării şi serviciului Ministerului de Război, revenindu-se la „principiile decretate în aprilie 1891”. Conform prevederilor acestui act normativ, Direcţia a VIII-a control, contencios, pensii se transformă în „Serviciul control, contabilitate şi contenciosul armatei - Pensiile”, care a primit următoarea organizare: Secţia I - Bugetul şi ordonanţarea, Secţia II - Controlul gestiunilor şi Secţia III - Contenciosul – Pensiile.

Directorul superior al controlului şi contabilităţii semna în numele ministrului, după delegaţia ce i se da, ordonanţele de plată şi de delegaţii şi corespondenţa relativă, după drepturile stabilite prin legi şi regulamente şi după aprobările ministrului şi prevederile bugetare (art. 13).
Luându-se în considerare dispoziţiile legii bugetare pe anul 1901/1902, la 1 aprilie 1901, prin Decretul nr. 1590 din 31 martie, s-a fixat o nouă organizare pentru contabilitate, care a intrat în compunerea Direcţiei a VII-a din Ministerul de Război, împreună cu serviciile intendenţei militare. Direcţia a VII-a cuprindea, conform acestui act legislativ, intendenţa şi supravegherea administrativă a stabilimentelor centrale, controlul, contenciosul şi pensiile, contabilitatea, structurându-se, astfel:
Secţia I: Serviciul intendenţei şi supravegherea administrativă a stabilimentelor centrale, (cu 3 birouri).
Secţia II: Serviciul controlului, contencios şi pensii, cu:
Biroul I - Verificarea gestiunilor în bani, rezumate generale. Controlul foilor de drum şi al telegramelor.
Biroul II - verificarea gestiunilor în materii de orice fel şi de toate categoriile. Rezumate generale.
Biroul III - Pensiuni militare, contencios şi urmărirea datoriilor ofiţerilor. Registratura şi arhiva direcţiei.
Secţia III: Serviciul contabilităţii.
Contabilitatea, soldele şi alocaţiile în bani, împărţită în trei birouri:
Biroul I - Bugetul, controlul cheltuielilor, solda şi diferite prestaţii în bani, imprimate şi furnituri în birou.
Biroul II - Fonduri şi ordonanţe, verificarea contabilităţii ordonatorilor secundari, conturi bugetare.
Biroul III - Conservarea valorilor, soldă şi prestaţiile în bani de orice natură, cuvenite personalului şi serviciilor din Ministerul de Război.

În urma dezvoltării luate de diferite servicii conform necesităţilor armatei, organica Ministerului de Război a fost modificată şi completată prin Înaltul Decret nr. 1682 din 16 martie 1912, Serviciul controlului, contabilităţii, contenciosului şi pensiile devenind organ de sine stătător.

Conform Regulamentului de funcţionare a Ministerului de război intrat în vigoare prin Înaltul Decret nr. 2926 din 25 mai 1912, serviciului sus-menţionat i se fixa organizarea pe trei secţii: Secţia I Contabilitatea; Secţia II Controlul; Secţia III Contencios şi pensii.
Anul 1919 reprezintă un moment de referinţă în ceea ce priveşte structurarea organizatorica a ministerului. Având în vedere experienţa şi neajunsurile rezultate din războiul de întregire şi dezvoltarea luată de unele servicii, Legea de organizare a ministerului trebuia completată şi chiar modificată. Era imperios necesară înfiinţarea unor servicii noi, structurate pe secţii şi birouri, în raport cu noile atribuţii. Toate aceste schimbări au fost sancţionate de Decretul Lege pentru modificarea şi completarea Legii de organizare a Ministerului de Război, intrat în vigoare cu nr. 1579 din 18 aprilie 1919. Conform dispoziţiilor decretului, Serviciul controlului, contenciosului, contabilităţii şi pensiile s-a descentralizat în trei servicii de sine stătătoare: Serviciul controlului, Serviciul contabilităţii şi pensiilor şi Serviciul contencios. Serviciul contabilităţii şi pensiilor era condus de un şef, având ca ajutor un subşef; şeful serviciului avea aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi directorii superiori. Potrivit prevederilor decretului. „Serviciul contabilităţii şi pensiilor” întocmea lucrări care se raportau la bugetul armatei, contabilitate, ordonanţare şi pensiile gradelor inferioare, făcând parte ca serviciu din categoria serviciilor generale pentru nevoile întregii armate.

Prin Înaltul Decret nr. 1580 din 18 aprilie 1919 care aproba modificările şi completarea cap. I şi II din Regulamentul asupra organizării şi funcţionării Ministerului de Război se fixau şi organizarea şi efectivele Serviciului contabilităţii şi pensiilor. Acesta era compus din trei secţii: Secţia I, Contabilitatea; Secţia 2, Ordonanţare; Secţia 3, pensii şi grade inferioare (primele două defalcate pe câte trei birouri, iar ultima pe două birouri). Şeful serviciului era un intendent general sau intendant colonel, iar şefii de secţii intendanţi locotenent-colonei sau maiori.
Prin Legea pentru organizarea ministerelor, intrată în vigoare prin Decretul nr. 2710 din 28 iulie 1929, erau aduse noi modificări structurii de contabilitate. Aceasta se regăsea printre organele tehnice şi administrative din organica Ministerului Armatei, în subordinea Inspectoratului tehnic al intendenţei, sub denumirea de Direcţia contabilităţii, cu următoarea organizare: Biroul control prealabil, Serviciul buget, Serviciul ordonanţări, Serviciul casierie şi Serviciul imputaţii definitive.

În conformitate cu prevederile Legii de organizare a Ministerului Apărării Naționale nr. 99 din 25 aprilie 1933, Direcţia contabilităţii, devenea independentă (nu mai depindea de Inspectoratul General al Intendenţei (denumirea dată fostului Inspectorat Tehnic al Intendenţei), fixându-i-se următorul cadru organizatoric: Biroul control prealabil, Serviciul l buget, Serviciul 2 cheltuieli, Serviciul control financiar, Serviciul mânuitori de bani publici MAN şi Serviciul imputaţii definitive.

Decretul Lege nr. 349l din 21 septembrie 1939 pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naționale a înlocuit Legea pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naționale , promulgată în aprilie 1933. Acest nou act legislativ stabilea rolul şi organizarea generală a ministerului, care avea în compunere două categorii de organe: organe de conducere superioară, comandament şi pregătire şi organe de conducere tehnică şi administrativă, în această ultimă categorie, trecută la „categoriile neîncadrate în inspectoratele generale de arme şi servicii”, figura şi Direcţia contabilităţii, „echivalata în rang cu un comandament de brigadă” şi condusă de un director, ajutat de un subdirector.

Direcţia Contabilităţii se împărţea în cinci servicii: Serviciul bugetului, Serviciul cheltuielilor, Serviciul controlului financiar şi contabil, Serviciul lichidării creanţelor din exerciţii închise şi Serviciul mânuitorilor de bani publici.
În baza Deciziei ministeriale nr. 1478 din 22 august 1941, referitoare la organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naționale, cu începere din 1 septembrie 1941, Direcţia Contabilităţii a luat denumirea de Direcţia Centrală a Contabilităţii, iar Serviciul mânuitorilor de bani publici s-a despărţit de această direcţie, sub denumirea de Serviciul Central de Fonduri, trecând în subordinele Direcţiei Generale a Intendenţei (noua denumire a Inspectoratului General al Intendenţei).

În cursul aceluiaşi an, potrivit Deciziei ministeriale nr. 3000 din 10 decembrie privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naționale, Direcţia Contabilităţii a intrat în subordinea Direcţiei Superioare a Administraţiei Armatei (fostul Inspectorat General al Intendenţei) şi se compunea din: Serviciul buget, Serviciul cheltuieli, Serviciul control financiar şi contabil şi Serviciul lichidări şi creanţe.
Modificări în compunerea Direcţiei Contabilităţii au fost aduse de Ordinul nr. 664834 din 2 iulie 1947 al Secretariatului General al Înzestrării şi Administraţiei Armatei din cadrul Ministerului Apărării Naționale., care stabilea organizarea acesteia, astfel: Biroul angajări şi control preventiv, Serviciul l buget, Serviciul 2 cheltuieli şi Serviciul 3 control financiar.

În anul 1949, în conformitate cu Decizia ministerială nr. 38 din 17 ianuarie 1949, ordinul nr. 45.096 din 28 ianuarie 1949 şi Decretul nr. 352/1948, referitor la organizarea aparatului de contabilitate şi de control financiar intern, Direcţia Contabilităţii s-a transformat în Secţia Contabilităţii, constituind cu începere din 1 februarie 1949, împreună cu Secţia Control (provenită din transformarea Direcţiei Controlului Ministerului Apărării Naționale) o nouă structură denumită Direcţia Contabilităţii şi Controlului Financiar Intern. Aceasta avea următoarea compunere Secţia Contabilităţii cu serviciile buget, ordonanţare, inventar, mandatari şi deficite şi Secţia Control Financiar Intern cu Secţia control anchete şi Corpul de control.

Această organizare s-a menţinut până în 10 septembrie 1949, când conform Ordinului nr. 47.104/1949 al Marelui Stat Major, Direcţia Contabilităţii şi Controlului Financiar Intern s-a restructurat, luând denumirea de Direcţia Finanţării şi Controlului Administrativ în Armată.
În compunerea noii structuri intrau Secţia Contabilităţii, Secţia Asigurări Sociale Ministerului Apărării Naționale, Secţia State şi Drepturi Personal şi Secţia Controlului.

La 15 august 1950, Direcţia Finanţării şi Controlului Administrativ în Armată s-a reorganizat sub denumirea de Direcţia Financiară a Ministerului Forţelor Armate, cu următoarea organizare: Comanda, Serviciul Contabilităţii, Serviciul Asigurări Sociale, Secţia State şi Drepturi Personal, Secţia Control Financiar, Secţia Cadre, Secţia Organizare – Planificare şi  Biroul 12 Documente Secrete. Direcţia Financiară avea în atribuţiuni numai controlul financiar, controlul de materiale intrând în competenţa Spatelui Armatei (denumirea în epocă a structurii centrale de logistică).
La 7 noiembrie l963,  Direcţia Financiară s-a transformat în Direcţia Financiară şi Control.

În octombrie 1969, Direcţia Financiară şi Control s-a desfiinţat, iar în locul ei s-au înfiinţat două direcţii: Direcţia Financiară şi Direcţia Controlului Financiar Intern. Ulterior, s-au adus o serie de îmbunătăţiri structurii organizatorice, fie prin înfiinţarea unor compartimente noi, fie prin reorganizarea altora sau chiar prin schimbarea denumirii celor existente pentru a corespunde cât mai bine atribuţiilor.

În anii 1990-1991, Direcţia Financiară a funcționat sub denumirea de Direcția Contabilitate şi Buget.
Începând cu data de 01.08.2000, Direcţia Financiară devine Direcţia Financiar-Contabilă, denumire sub care funcţionează şi în prezent
Top