Ziua Eroilor

În spiritul tradiţiei europene, în România, Zilei Eroilor i s-a conferit prin lege statutul de sărbătoare naţională. Acest eveniment marchează, în fiecare an, ziua când sunt comemoraţi cei căzuţi în războaie în marile conflagraţii mondiale dar şi cei morţi în Războiul de Independenţă. Cinstirea memoriei celor care s-au jertfit pentru România, sunt datorii sacre ale statului şi ale fiecărui cetăţean. Există de asemenea, tradiţia de a se respecta mormintele cetăţenilor străini căzuţi pe teritoriul ţării, indiferent dacă au fost aliaţi sau inamici.

Pierderile de vieţii omeneşti din anii primei conflagraţii mondiale, nemaiîntâlnită până atunci, au fost enorme. România a pierdut aproximativ 800 000 de militari şi civili. De aceea, pentru supravieţuitori s-a impus ca o datorie morală comemorarea, în fiecare an, a celor care au pierit pe câmpurile de luptă. La nivel de naţiuni, acest lucru s-a materializat prin Tratatul de la Versailles. Acest document, semnat de fostele ţări beligerante, prevedea, printre altele, obligativitatea întreţinerii mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriul statelor respectiv, precum şi a operelor comemorative de război dedicate acestora.

În acest sens, Ministerul de Război al României va emite la 26 aprilie 1920 Decretul nr. 1913 (publicat în Monitorul Oficial nr. 24 din 4 mai 1920) privitor la fixarea zilei „Înălţării Domnului pentru comemorarea eroilor căzuţi în război”.
 Art. 1. Comemorarea eroilor căzuţi în răsboi se va face în fiecare an în ziua „Înălţării Domnului” nostru Isus Christos, din luna Mai, când floarea este mai bogată.
Art. 2. Această zi se decretează ca sărbătoare naţională în toate comunele ţării printr-un parastas, prin procesiuni şi sărbători cu caracter naţional şi patriotic după un program stabilit de societatea “Mormintelor eroilor căzuţi în răsboi”, şi la care vor lua parte toate instituţiunile de Stat şi particulare.

Prin „Legea pentru cinstirea memoriei eroilor căzuţi”, promulgată de Regele Ferdinand I, la 23 august 1920, se prevedea ridicarea în Capitală a unui cenotaf al eroilor, pe care să fie depusă o „Carte de Aur”, în cuprinsul căreia să se regăsească numele tuturor celor care s-au jertfit pentru glia străbună. Aceeaşi lege stabilea şi ca „Ziua Eroilor”, sărbătoarea anuală de cinstire a memoriei celor ce-au murit pentru Ţară, să se desfăşoare pe tot cuprinsul patriei în ziua sărbătorii creştine „Înălţarea Domnului”.

Dar, adoptarea de unele ţări beligerante (Franţa, Anglia, SUA, Italia) a ideii „eroului necunoscut” a determinat şi România ca în 1923 să renunţe la proiectul cenotafului, hotărându-se ca de „Ziua Eroilor” (17 mai 1923), în Bucureşti, să fie înhumat, cu funeralii naţionale, rămăşiţele pământeşti ale unui „erou necunoscut, care să simbolizeze astfel sacrificiul tuturor celor ce-au căzut pentru Ţară”.
Conjucturile istorice au făcut însă ca situaţia să se schimbe. Prin Decretul nr. 71/1948, din raţiuni politice lesne de înţeles, Ziua Eroilor a fost stabilită pe data de 9 mai, abrogându-se astfel prevederile anterioare. Decretul nr. 117/1975 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative a menţinut reglementarea care prevedea ca data de 9 mai să fie considerată Ziua „Independenţei de Stat a României şi a Victoriei asupra Fascismului”.

La 30 mai 1995 a fost adoptată Legea nr. 48 privind proclamarea Zilei Eroilor, care, la articolul 1 prevedea: „Se proclamă Ziua Eroilor, sărbătoare națională a poporului român, cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, Ziua Înălțării Domnului Iisus Hristos, potrivit tradiției românești”. Prin Legea nr. 379 din 30 septembrie 2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război se realizează o mai amplă cuprindere a tuturor manifestărilor şi preocupărilor specifice promovării cultului eroilor la români. Articolul 39 al acestei legi prevede, aşa cum era şi firesc, sărbătorirea Zilei Eroilor cu prilejul Zilei Înălţării Domnului Iisus Hristos.
  
Eroul Necunoscut
 
Ceremonia desemnării Eroului Necunoscut a avut loc la 14 mai 1923, la Mărăşeşti, mic orăşel din judeţul Putna (azi Vrancea), dar cu deosebită rezonanţă în istoria primei mari conflagraţii mondiale. În prealabil, în perioada 11-13 mai 1923 au fost aduse 10 sicrie cu eroi necunoscuţi de pe câmpurile de luptă de la: Jiu, Prahova, Bucureşti, Dobrogea, Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Târgu Ocna, Ardeal, Basarabia şi aşezate pe două rânduri pe un mare catafalc aflat în faţa altarului bisericii „Adormirea Maicii Domnului”.

În ziua de 14 mai, în cadrul unui impunător ceremonial militar religios, elevul Liceului Militar „D.A. Sturdza”, din Craiova, Amilcar Săndulescu, orfan de război, ţinut de mână de ministrul de război, general Gheorghe Mărdărescu, a ales dintre cele 10 sicrie pe cel de-al patrulea din primul rând, rostind simbolic: „Acesta este tatăl meu!”.

Pe data de 15 mai 1923, Eroul Necunoscut a fost adus la Bucureşti şi depus pentru pelerinaj la biserica „Mihai Vodă”, până pe data de 17 mai. în această ultimă zi, în prezenţa regelui României, Ferdinand I, a numeroase oficialităţi civile şi militare, din ţară şi străinătate, a unui numeros public, Eroul Necunoscut a fost înhumat „de veci” în Parcul Carol, pe terasa din faţa Muzeului Militar Naţional.

În 1958, Eroul Necunoscut a fost strămutat în parcul din faţa Mausoleului Eroilor Neamului din Mărăşeşti.
Prefacerile democratice din România, de după revoluţia din 22 Decembrie 1989, au dat posibilitatea readucerii Eroului Necunoscut în Capitala Ţării.

În baza Hotărârii Guvernului nr. 666 din 20 septembrie 1991, la 26 septembrie 1991, Eroul Necunoscut a fost exhumat şi pentru o lună a fost depus în interiorul Mausoleului, lângă sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, perioadă în care ansamblul arhitectonic a fost reamplasat în Parcul Carol.

Ceremonialul militar şi religios de readucere a Eroului Necunoscut în Bucureşti s-a desfăşurat în cadrul manifestărilor dedicate Zilei Armatei. Astfel, pe 25 octombrie 1991, cu un maiestuos cortegiu, Eroul Necunoscut a părăsit plaiurile vrâncene, poposind, ca şi în 1923, în oraşele importante de pe traseu: Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil. În seara aceleiaşi zile a ajuns la Ploieşti, unde a fost depus în Catedrala eroilor prahoveni pentru o noapte. Ziua următoare, pe 26 octombrie 1991, cortegiul s-a deplasat spre Bucureşti, ajungând în jurul prânzului în Parcul Carol.
Ceremonia de înhumare a Eroului Necunoscut s-a desfăşurat în prezenţa preşedintelui României, a numeroase oficialităţi româneşti şi străine, a unui numeros public, în acest fel înfăptuindu-se o importantă reparaţie istorică, un măreţ act de demnitate naţională.

Pentru că în anul 1991 Mormântul Eroului Necunoscut – deşi readus în Parcul „Carol” – nu a fost amplasat chiar pe locul care îi fusese destinat iniţial, prin grija Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, acest lucru a fost remediat în anul 2006. Mai întâi, la 24 noiembrie osemintele Eroului Necunoscut, după exhumare, au fost strânse într-un sac de pânză şi, apoi, aşezate într-un nou sicriu, respectând tradiţiile creştin-ortodoxe.

A doua zi, pe 25 noiembrie, în cadrul unui ceremonial militar şi religios a fost înhumat în mormântul în care-şi aflase locul de veci în anul 1923, situat, în prezent, pe esplanada din faţa „Memorialului Eroilor Neamului”.

          Prin toate acestea, Mormântul Eroului Necunoscut rămâne, pe mai departe, un însemnat loc de pelerinaj pentru numeroşi turişti români şi străini, precum şi locul central unde se desfăşoară importante ceremonii de Ziua Eroilor, Ziua Armatei, Ziua Naţională a României. De altfel, el este şi locul unde înalţii oficiali străini îşi afirmă respectul pentru eroii poporului şi naţiunii române.
Top