​1 septembrie - Ziua Informaticienilor Militari

La 1 septembrie 1963, în cadrul Marelui Stat Major  (M.St.M.), a fost înființată  Grupa de Automatizări din Direcţia Generală a Înzestrării, primul organism cu atribuţii de concepţie, coordonare şi înzestrare în domeniul informaticii militare şi al automatizării conducerii trupelor.

Momentele semnificative care au marcat o evoluţie evidentă a structurilor de informatică le reprezintă transformarea la 1 martie 1970 a Staţiei Centrale de Calcul în Centrul de Calcul al Ministerului Apărării Naționale (M.Ap.N), ca organ de execuţie, şi înfiinţarea, la 15 iulie 1971, a Direcţiei Mecanizare şi Automatizarea Conducerii Trupelor, ca organ de concepţie, şi care a preluat în subordine Centrul de Calcul al M.Ap.N.

Noii structuri i-au revenit, cu precădere sarcini privind elaborarea concepţiei unitare de introducere a sistemelor informatice în M.Ap.N. (30 septembrie 1973) şi înfiinţarea structurilor de profil, subordonate M.St.M. În anul 1975  fost înființat Centrul de Calcul al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului, iar în anul 1977, Centrul de Calcul al Marinei Militare.
În paralel, începând cu anul 1969, care a marcat apariţia primei promoţii de ingineri de calculatoare, s-a trecut la pregătirea de specialişti în domeniu. Din nefericire, aceasta s-a desfăşurat în mod intermitent: dup promoţiil 1970 şi 1971, a urmat o întrerupere de 10 ani (următoarea promoţie - 1981) şi reluată cu o promoţie la doi ani.

Pregătirea unor specialişti în domeniu, cu un nivel superior de cunoştinţe, a permis abordarea unor teme de cercetare - proiectare complexe. Astfel, au fost realizate completele mobile de calcul C-100, C-105 şi Sistemul automatizat de Conducere la nivel divizie DACIC.

Perioada 1981 - 1985 a reprezentat o etapă de cristalizare a obiectivelor, vizând maturizarea activităţii de informatică şi de ACT (automatizarea conducerii trupelor) în armată şi, totodată, de definire a platformei de abordare a procedeelor de perfecţionare a conducerii depăşind faza de lucru „în local” şi realizarea proceselor de prelucrare de la distanţă, prin interconectarea mijloacelor de calcul şi a sistemelor închegate.

Introducerea şi extinderea prelucrării automate a datelor pentru realizarea Sistemului informatic militar (SIM) a continuat pe domeniile principale de activităţi: conducerea curentă (cuprinzând funcţiunile  organizare-mobilizare, înzestrare, logistică, instruire - educare şi personal), conducerea operativ - teritorială a apărării antiaeriene a teritoriului, apărării litoralului şi pazei frontierei de stat şi conducerea trupelor pe timpul acţiunilor de luptă.

Posibilităţile de înzestrare oferite de unităţile economice de profil fiind limitate, s-a încercat îndeplinirea unor obiective ale informatizării prin posibilităţile şi resursele proprii armatei. În acest sens, sunt de remarcat preocupările şi realizările specialiştilor Secţiei de Cercetare Ştiinţifică de ACT a M.St.M. privind punerea la punct a sistemului informatic de conducere pentru eşalon armată pe completul de calcul de capacitate mică C-100, sistem ce a constituit o bună experienţă pentru compartimentele de informatică de la armate şi inspectoratele de armă.

De asemenea, personalul Centrului de calcul al M.Ap.N. a depus eforturi deosebite pentru realizarea unor sisteme informatice şi aplicaţii de mare volum, necesare organelor şi direcţiilor centrale în domeniile personal, financiar - contabil, mobilizare, înzestrare, învăţământ, construcţii şi cazarea trupelor etc.

În urma analizei efectuate la Consiliul de Înzestrare, s-a adoptat decizia ca unele echipamente din compunerea sistemului să fie utilizate în procesul de învăţământ, iar completul de calcul C-101 (bazat pe minicalculator) să fie introdus în înzestrarea marilor unităţi pentru completarea resurselor de calcul existente deja în dotarea acestora, folosind în acest scop asigurarea matematică şi cu programe realizată pentru sistemul DACIC în ansamblu.

Tot în perioada 1981-1985, ca urmare a Hotărârii Biroului Executiv al Consiliului de Conducere al M.Ap.N. din 5 ianuarie 1980, s-au adoptat şi pus în practică şi alte măsuri privind dezvoltarea informaticii militare. Printre acestea s-au aflat extinderea organizării compartimentelor de informatică la direcţiile M.St.M., organele şi direcţiile centrale, comandamentele militare teritoriale, organizarea structurilor de ACT cu atribute de concepţie şi coordonare, la statele majore ale comandamentelor categoriilor de forțe, creşterea numărului de funcţii de specialitate pentru informatică ș.a.
La sfârşitul anului 1985 erau prevăzute în statele de organizare aproape 1200 de funcţii, din care 285 analişti de stat major, 73 ofiţeri ingineri, 92 maiştri militari şi subofiţeri, iar celelalte salariaţi cu studii superioare şi medii. De asemenea, s-a aprobat generalizarea, începând cu 1982, a pregătirii informatice a ofiţerilor de toate armele, efectuându-se în acest scop 40-180 ore în programele şcolilor militare de ofiţeri, 60 ore la cadrele tehnice din Academia Militară, 20-30 ore la cursurile postacademice.

În ce priveşte dotarea tehnică, la sfârşitul anului 1985 existau în întreaga armată 17 calculatoare de capacitate medie, 16 minicalculatoare, 45 microcalculatoare, peste 3500 calculatoare de birou şi autospeciale de calcul şi 4 autospeciale pentru transmitere date.

Mijlocul anilor '80 a constituit pentru informatica militară un moment de analiză profundă a etapelor după mai bine de 15 ani de dezvoltare coordonată, un prilej potrivit pentru a sintetiza obiectivele atinse, a scoate în evidenţă neajunsurile şi dificultăţile întâmpinate şi totodată de a încerca să se pună bazele unei abordări superioare a procesului informatizării armatei printr-o concepţie unitară în domeniu, care să cuprindă obiective prioritare pentru toate segmentele organismului militar.

Elaborarea concepţiei unitare a avut în vedere experienţa şi obiectivele stabilite pentru dezvoltarea capacităţii de organizare şi conducere la toate eşaloanele în timp de pace şi război, obiective puse în faţa armatei în perioada 1986 -1990.

În acest sens, obiectivele specifice informaticii militare au vizat participarea la perfecţionarea Sistemului informaţional militar prin stabilirea sistemului de indicatori şi a volumului de date necesare fiecărui organ de conducere pentru luarea unor decizii fundamentale, eliminarea paralelismelor în circulaţia informaţiilor, tipizarea documentelor purtătoare de informaţii şi reducerea numărului acestora, crearea unui sistem unitar de evidenţă, având la bază coduri şi nomenclatoare unice, adaptarea sistemului informaţional la cerinţele prelucrării automate a datelor, crearea sistemului informatic militar prin integrarea într-un sistem unitar a Sistemului informatic teritorial cu sistemele automatizate operativ - teritoriale ale Apărării Antiaeriene, Marinei Militare, Aviaţiei Militare şi cu Sistemul automatizat pentru conducerea trupelor de uscat, perfecţionarea metodelor şi procedeelor de lucru ale statelor majore, în vederea folosirii eficiente a mijloacelor PAD şi elaborarea metodologiilor de lucru în condiţiile utilizării echipamentelor de automatizare, creşterea gradului de utilizare a calculatoarelor electronice în automatizarea armamentului şi tehnicii militare, generalizarea sistemelor informatice pentru conducerea activităţilor productive în unităţile de producţie ale armatei, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor de specialitate şi a utilizatorilor sistemelor informatice şi continuarea activităţilor de colaborare cu alte armate în domeniul ACT.

Începând cu anul 1990, informatica militară românească a avut ca proncipaler obiective regândirea întregii politici în domeniul informaticii militare, precum și accesul la tehnologii avansate şi la o tehnică de calcul superioară din punct de vedere calitativ.
 
Sursă documentară:
Serviciul Istoric al Armatei, Calendarul tradițiilor militare 2010, Editura Centrului Tehnic-editorial al Armatei, București, 2010, p. 83-85.

Top