Arhivele Militare Naționale Române

Prin Decizia Ministerială nr. 297 din 15 mai 1923, publicată în ,,Monitorul Oastei” nr. 28/1923, a luat ființă, în cadrul Ministerului de Război, un Comitet Consultativ pentru chestiunile tactice privitoare la războiul chimic, stabilindu-se ca toate problemele privind pregătirea armatei pe această linie să fie rezolvate de către Direcția a XI-a Tehnică, împreună cu Marele Stat Major.
În cursul anului 1923, comisii militare au fost trimise pentru informare și documntare asupra problemelor privitoare la ducerea războiului chimic în Polonia, Anglia și Franța. În Anglia, comisia condusă de prof. univ. dr. Ștefan Minovici a fost sprijinită în demersurile sale de către Nicolae Titulescu, pe atunci ministru plenipotențiar al României la Londra.

La înapoierea în țară, aceste comisii au făcut propuneri, care în timp scurt au și fost puse în aplicare. Astfel, în cadrul Marelui Stat Major a fost creat un organ specializat care să studieze, formuleze și să aplice în mod unitar în întreaga armată măsurile ce se impuneau pe linia apărării contra gazelor. A fost înființată o școală de gaze, cu un curs de o lună, obligatoriu pentru ofițerii de toate armele, s-a creat un laborator de gaze (de studii și experiențe în domeniul gazelor toxice de luptă). De asemenea, pe lângă Direcția a XI-a Tehnică a fost înființat un birou de informare tehnică și a fost constituită o baterie de artilerie cu proiectile încărcate cu gaze toxice.

În prima parte a perioadei interbelice au mai fost trimise comisii pentru documentare în domeniul gazelor de luptă și în Germania, Belgia, Cehoslovacia și Italia. Au fost vizitate numeroase institute chimice de formare a cadrelor, școli de gaze, ateliere de reparat măști, fabrici pentru materiale de protecție, uzine chimice pentru prepararea gazelor de luptă, fabricarea muniției toxice și a mijloacelor de întrebuințare ale acesteia, laboratoare de studii și experiențe chimice. Concluziile reținute cu aceste prilejuri au servit în bună parte, funcție de posibilitățile materiale ale Ministerului de Război, la punerea bazelor protecției contra gazelor de luptă în armata română.

În septembrie 1923, la propunerea Comitetului Consultativ, în cadrul Direcției a XI-a Tehnică s-a înființat Secția a IV-a a Gazelor de Luptă, care marchează practic începutul serviciului de apărare contra gazelor în Armata Română, având sediul, pe care-l păstrează în toată perioada interbelică, în cazarma Sf. Gheorghe (Malmaison) din București, str. Calea Plevnei.
La 1 ianuarie 1925, prin Înalt Decret Regal a fost creat Serviciul Apărării contra Gazelor (S.A.C.G.), care va centraliza și se va ocupa de toate chestiunile având legătură cu gazele de luptă pentru trupele de uscat, marina și aviația militară. Serviciul Apărării contra Gazelor se comportă și administrează întocmai ca un corp de trupă, de valoare regiment, având eșalon superior Direcția a XI-a Tehnică Superioară din Ministerul de Război. Avea în subordine un organ central, Laboratorul de Studii și Experiențe, Atelierul Central de Măști iar ca anexă Depozitul Central de Măști, Școala de Apărare Contra Gazelor, o companie A.C.G. și o companie depozit.

În 1926 la corpurile de armată și la divizii s-au înființat funcțiile de „inspector cu gazele” și, respectiv, „ofițer specializat cu gazele”.
La 24 iunie 1931, S.A.C.G. s-a transformat în Direcția Serviciului Chimic Militar, denumire care în perioada interbelică s-a trasnformat în Direcția Chimică Militară, respectiv Direcția Apărării Antichimice.

Prin promulgarea Legii pentru modificarea organizării și funcționării M.Ap. N., la 8 iunie 1932, se stipula că Direcția Chimică Militară se subordona Inspectoratului General Tehnic al Armatei. Printre atribuțiunile sale se numărau studierea și experimentarea mijloacelor de apărare contra gazelor pentru armată și populația civilă, urmărirea progreselor tehnice regeritoare la gaze și fumigene, întocmirea caietelor de sarcini pentru toate materialele de protecție, gaze și fum, ținerea legăturii cu autoritățile civile în ceea ce privește protecția populației contra gazelor, studierea și formularea de propuneri pentru dotarea armatei și a populației civile cu materiale chimice și de protecție, elaborarea regulamentelor de specialitate privitoare la instrucția ofițerilor și a trupei, formarea cadrelor de specialitate necesare unităților la pace și pebntru încadrarea armatei în război, conducerea, îndrumarea și controlul învățământului în școlile de specialitate și în Centru de Instrucție A.C.G. și supravegherea depozitelor materialelor chimice și de protecție.

Pe baza dispozițiunilor impuse de Comisia Aliată de Control, la 22 ianuarie 1945, Direcția Chimică și unele din structurile subordonate au fost desființate. A rămas un singur birou în cadrul Inspectoratului Tehnic al M.Ap.N. cu denumirea de Serviciul Chimic.
La 15 septembrie 1948 au luat ființă Direcția Apărării Antichimice și, ulterior, celelalte structuri desființate în 1945.

Cu începere de la 4 iulie 1951 aceasta s-a numit Comandamentul Trupelor Chimice, organ de conducere care de-a lungul întregii sale existențe a avut în componența sa: Secția Operații (iar din 1978 se adaugă Cercetare și Calcul analitic); Secția Pregătire de luptă și regulamente; Secția Organizare și Planificare-înzestrare.
Începând de la 1 august 1990, Comandamentul Trupelor Chimice s-a transformat în Inspectoratul Protecției Antichimice care a funcționat până la 1 decembrie 1993. Ulterior, la statele majore ale categoriilor de forțe s-au înființat secții de protecție NBC și a mediului din care provin actulalele structuri CRBN.
În perioada martie – noiembrie 2003, Compania 383 Apărare NBC a participat la operațiunea Iraqi Freedom. Compania a fost dislocată la Camp Doha din Al Kuwait, în subordinea Comandamentului Forței Multinaționale Întrunite. Compania 383 Apărare NBC a îndeplinit o gamă variată de misiuni, atât de specialitate, cât și misiuni specifice operațiunilor de sprijin și stabilitate.
Participarea Compania 383 Apărare NBC la operațiunea „Iraqi Freedom” a constituit o dovadă a capacității de interoperabilitate a subunităților NBC, cât și o ilustrare a înaltului profesionalism al specialiștilor din arma CRBN.

În contextul măsurilor de combatere a epidemiei Covid-19, militari din Batalionului 202 Apărare CBRN (Intervenție la Dezastre) „General Gheorghe Teleman” din Huși au început de vineri, 3 aprilie 2020, misiunea în sprijinul autorităților locale din municipiul Suceava. Detașamentul format din circa 70 de militari a avut în compunere zece autospeciale de decontaminare a terenului și o autospecială de decontaminare a personalului, precum și alte mijloace și forțe de sprijin. Tehnica folosită (autospeciale de decontaminare a terenului tip ADDT-4M și de decontaminare a personalului ADP-80) a fost utilizată atât pentru îndeplinirea misiunii de bază (dezinfectarea căilor rutiere, a tehnicii și personalului medical), cât și pentru decontaminarea tehnicii și a personalului propriu. Militarii hușeni fac parte dintr-o companie de profil, certificată NATO, ce a participat la mai multe exerciții naționale și internaționale.