Arhivele Militare Naționale Române

La 20 mai 1891, regele Carol I promulga noul Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război. Structurile centrale militare cu atribuții pe linie finaciar-contabilă erau reunite în cadrul Direcția a 7-a a contabilității, controlului și pensiilor. Evoluția domeniului finaciar-contabil din armata română intra astfel într-o etapă nouă, calitativ superioară a evoluției sale. În amintire acestui eveniment, data de 20 mai a desemnată drept Ziua Financiarului Militar. Primele structuri finaciar-contabile militare autonome apar în armata română modernă în anul 1852, atunci când în cadrul Ștabului Oștirii (Statul Major) din Țara Românească a fost înființată o a patra secție - a contabilității.  În același timp, Ștabul Oștirii din Moldova s-a reorganizat în trei secții, cea de a treia secție fiind casieria.
După Unirea Principatelor Române, în cadrul procesului și modernizare a armatei, sunt adoptate, în anul 1861, Regulamentul administrației și contabilității corpurilor de trupă și Regulamentul soldelor.

Primul regulament al administrației și contabilității corpurilor de trupă prevedea, printre altele, ca administrația să se exercite de către consiliul de administrație al corpului, compus din: colonel, președinte; un maior, raportor; un șef de batalion, 2 căpitani, casierul și ofițerul cu îmbrăcămintea, ca membri. Toate fondurile bănești ale corpului de trupă se țineau în casa consiliului de administrație.

Prin Decretul nr. 202 din 9 octombrie 1862 s-a fixat noua organizare a Ministerului de Război, pe două direcții: Direcția l Personal și Operații și Direcția a 2-a Administrație generală, ultima fiind compusă din două diviziuni a câte două secții fiecare. Structura de contabilitate făcea parte din Direcția a 2-a Administrație generală/ Diviziunea 2, sub denumirea de Secția l soldă, reviste de contabilitate, administrație interioară a corpurilor, fonduri și ordonatori.
Prin Ordinul de zi din 25 februarie 1866, care stabilea reorganizarea Ministerului de Război, direcțiile au fost transformate în trei „diviziuni”, ultima fiind Diviziunea a 3-a Contabilitate, care cuprindea Secția 1 fonduri, ordonanțări, verificări și Secția a 2-a buget, pensii, gratificări, arhivă.
După Legea Puterii Armate din 1868, care stabilea printre altele că Ministerul de Război „administrează și dirige interesele armatei în numele domnitorului și în conformitate cu legile statului”, domeniul financiar-contabil militar a înregistrat finisări succesive concretizate în crearea de noi direcții și servicii sau dezvoltarea celor existente, implicit a celei de contabilitate.
Organizarea, competențele și atribuțiile organului central de conducere a armatei și ale articulațiilor sale au fost fixate prin Regulamentul relativ la serviciul interior al Ministerului de Război. Acest act normativ, promulgat prin Înaltul Decret nr. 53 din 16 ianuarie 1870, dispunea ca diviziunile din structura ministerului să se transforme în direcții, Diviziunea a 3-a contabilitate devenind Direcția a 3-a contabilitate. Această structură, condusă de un director de serviciu, se ocupa de administrarea fondurilor destinate înzestrării armatei și era împărțită în două birouri.

Transformări notabile în organizarea Ministerului de Război au fost aduse de noul Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război, promulgat prin Înaltul Decret nr. 312 din 1 februarie 1889, transformări determinate de cele survenite la nivelul structurilor, al organizării de ansamblu și de detaliu a forțelor armate și al ponderii armelor. În conformitate cu prevederile acestui act legislativ, „Administrația centrală a războiului” cuprindea două direcții generale. Fiecare direcție generală cuprindea direcții de serviciu. Sectorul de contabilitate, ca direcție de serviciu, primea denumirea de „Direcția a 7-a Contabilitatea”, intrând în compunerea Direcției a II-a Generale a ministerului. Directorul de serviciu pregătea toate lucrările ce erau de resortul direcției și concura cu directorii generali la rezolvarea chestiunilor de detaliu.

Pentru a se pune administrația Ministerului de Război „în stare de a lucra cu continuitate și autoritate” și „a se concentra personalul într-una și aceeași direcție, astfel ca principiile legilor și regulamentelor să fie aplicate în același sens, oricare ar fi arma din care ofițerul ar face parte, căci altfel s-ar putea întâmpla să se dea soluții diferite pentru cazuri analoge”, s-a trecut la elaborarea unui nou Regulament al serviciului interior al Ministerului de Război. Acesta a fost promulgat prin  Înaltul Decret nr. 6625 din 20 mai 1891.

Conform dispozițiilor regulamentului, cele trei direcții: a 7-a Contabilitate, a 8-a Controlul și a 10-a Serviciul pensiilor militare - au fuzionat sub denumirea de Direcția a 7-a a contabilității, controlului și pensiilor, care era formată din 3 secții: Secția I Contabilitatea, Secția a II-a Controlul și Secția a III-a Pensii. Directorul direcției, având atribuții de director superior, semna în numele ministrului în baza delegației date de acesta ordonanțele de plată, după drepturile stabilite prin legi și regulamente și după aprobările ministrului.
Prin Înaltul Decret nr. 3550 din 2 noiembrie 1894 s-au adus unele modificări la Regulamentul serviciului interior al Ministerului de Război, în ce privește sectorul contabilitate/control. Direcția a 7-a a contabilității, controlului și pensiilor se regăsea în organica ministerului sub denumirea de Direcția VIII - Controlul, condusă de un controlor general sau intendent – director. La art. 27 se preciza că directorul Direcției VIII semna ordonanțele de delegație și de plată stabilite de legi și regulamente, conform aprobărilor ministrului.
Avându-se în vedere dispozițiile Legii administrației în ce privește atribuțiile intendenților și controlorilor militari și prevederile bugetare pentru Ministerul de Război pentru anul financiar 1897/1898, până la modificarea Regulamentului serviciului interior al ministerului în vigoare, prin Decizia ministerială nr. 15 din 7 aprilie 1897 au fost operate unele modificări în legătura cu atribuțiile și structura direcțiilor VII și VIII din minister (intendența și controlul). Direcția a VII-a - Serviciul intendenței s-a organizat pe trei secții (Secția I - Personal și fonduri; Secția a II-a Subzistențe; Secția a III-a Echipamentul), iar Direcția a VIII-a pe două secții: Secția I - Controlul și Secția II - Pensii și contencios, în consecință, au trecut de la Direcția VIII - controlul la Direcția VII - Serviciul intendenței, birourile I și II de la fosta Secțiune a III-a - Fonduri și ordonanțe, care aveau ca atribuții centralizarea și stabilirea bugetului armatei, împărțirea creditelor bugetare la diferiți ordonatori și controlul întrebuințării lor.

Conform prevederilor deciziei amintite era modificat și conținutul art. 24 al Regulamentului asupra serviciului interior al Ministerului de Război din anul 1894, în sensul că directorul Intendenței era cel care semna ordonanțele de plată și de delegație în baza drepturilor stabilite prin lege și regulamente și în conformitate cu aprobările ministerului.

Regulamentul decretat la 2 noiembrie 1894 prezentând dificultăți în aplicare, deoarece „pe de o parte atribuțiile stabilite nu sunt în raport cu destinațiile și mijloacele fiecărei direcțiuni, iar pe de altă parte prezintă oarecari lacune”, s-a urgentat redactarea unui nou regulament care să înlăture aceste neajunsuri. Prin „Regulamentul serviciului interior al Ministerului de Război”, intrat în vigoare în baza Decretului nr. 2752 din 24 iulie 1897, s-a separat controlul de contabilitate; toate atribuțiile controlului au fost date Direcției a VIII-a trecându-se la Direcția VII - Intendență și administrație, Secția II Fonduri, ordonanțări și verificări administrative toate atribuțiile contabilității.  Direcția a  VIII-a Controlul  și-a  schimbat denumirea  în  Direcția  VIII - Control, contencios, pensii, fiind defalcată pe 3 birouri.

Directorul Direcției VII - Intendență și administrația, în baza delegației ce i se da, semna ordonanțele de delegații și de plată și corespondența relativă „pe sumele datorate pentru servicii făcute și constatate prin acte, pentru solde, diferite indemnități fixate prin tarife sau buget, prin observarea și îndeplinirea dispozițiilor legii asupra contabilității publice”.

Sectorul contabilitate/control a funcțional în această formulă organizatorică până în anul 1899 când, în baza Înaltului Decret nr. 260l din 11 iunie, a fost adoptat un nou Regulament asupra organizării și serviciului Ministerului de Război, revenindu-se la „principiile decretate în aprilie 1891”. Conform prevederilor acestui act normativ, Direcția a VIII-a control, contencios, pensii se transformă în „Serviciul control, contabilitate și contenciosul armatei - Pensiile”, care a primit următoarea organizare: Secția I - Bugetul și ordonanțarea, Secția II - Controlul gestiunilor și Secția III - Contenciosul – Pensiile.

Directorul superior al controlului și contabilității semna în numele ministrului, după delegația ce i se da, ordonanțele de plată și de delegații și corespondența relativă, după drepturile stabilite prin legi și regulamente și după aprobările ministrului și prevederile bugetare (art. 13).
Luându-se în considerare dispozițiile legii bugetare pe anul 1901/1902, la 1 aprilie 1901, prin Decretul nr. 1590 din 31 martie, s-a fixat o nouă organizare pentru contabilitate, care a intrat în compunerea Direcției a VII-a din Ministerul de Război, împreună cu serviciile intendenței militare. Direcția a VII-a cuprindea, conform acestui act legislativ, intendența și supravegherea administrativă a stabilimentelor centrale, controlul, contenciosul și pensiile, contabilitatea, structurându-se, astfel:
Secția I: Serviciul intendenței și supravegherea administrativă a stabilimentelor centrale, (cu 3 birouri).
Secția II: Serviciul controlului, contencios și pensii, cu:
Biroul I - Verificarea gestiunilor în bani, rezumate generale. Controlul foilor de drum și al telegramelor.
Biroul II - verificarea gestiunilor în materii de orice fel și de toate categoriile. Rezumate generale.
Biroul III - Pensiuni militare, contencios și urmărirea datoriilor ofițerilor. Registratura și arhiva direcției.
Secția III: Serviciul contabilității.
Contabilitatea, soldele și alocațiile în bani, împărțită în trei birouri:
Biroul I - Bugetul, controlul cheltuielilor, solda și diferite prestații în bani, imprimate și furnituri în birou.
Biroul II - Fonduri și ordonanțe, verificarea contabilității ordonatorilor secundari, conturi bugetare.
Biroul III - Conservarea valorilor, soldă și prestațiile în bani de orice natură, cuvenite personalului și serviciilor din Ministerul de Război.

În urma dezvoltării luate de diferite servicii conform necesităților armatei, organica Ministerului de Război a fost modificată și completată prin Înaltul Decret nr. 1682 din 16 martie 1912, Serviciul controlului, contabilității, contenciosului și pensiile devenind organ de sine stătător.

Conform Regulamentului de funcționare a Ministerului de război intrat în vigoare prin Înaltul Decret nr. 2926 din 25 mai 1912, serviciului sus-menționat i se fixa organizarea pe trei secții: Secția I Contabilitatea; Secția II Controlul; Secția III Contencios și pensii.
Anul 1919 reprezintă un moment de referință în ceea ce privește structurarea organizatorica a ministerului. Având în vedere experiența și neajunsurile rezultate din războiul de întregire și dezvoltarea luată de unele servicii, Legea de organizare a ministerului trebuia completată și chiar modificată. Era imperios necesară înființarea unor servicii noi, structurate pe secții și birouri, în raport cu noile atribuții. Toate aceste schimbări au fost sancționate de Decretul Lege pentru modificarea și completarea Legii de organizare a Ministerului de Război, intrat în vigoare cu nr. 1579 din 18 aprilie 1919. Conform dispozițiilor decretului, Serviciul controlului, contenciosului, contabilității și pensiile s-a descentralizat în trei servicii de sine stătătoare: Serviciul controlului, Serviciul contabilității și pensiilor și Serviciul contencios. Serviciul contabilității și pensiilor era condus de un șef, având ca ajutor un subșef; șeful serviciului avea aceleași drepturi și îndatoriri ca și directorii superiori. Potrivit prevederilor decretului. „Serviciul contabilității și pensiilor” întocmea lucrări care se raportau la bugetul armatei, contabilitate, ordonanțare și pensiile gradelor inferioare, făcând parte ca serviciu din categoria serviciilor generale pentru nevoile întregii armate.

Prin Înaltul Decret nr. 1580 din 18 aprilie 1919 care aproba modificările și completarea cap. I și II din Regulamentul asupra organizării și funcționării Ministerului de Război se fixau și organizarea și efectivele Serviciului contabilității și pensiilor. Acesta era compus din trei secții: Secția I, Contabilitatea; Secția 2, Ordonanțare; Secția 3, pensii și grade inferioare (primele două defalcate pe câte trei birouri, iar ultima pe două birouri). Șeful serviciului era un intendent general sau intendant colonel, iar șefii de secții intendanți locotenent-colonei sau maiori.
Prin Legea pentru organizarea ministerelor, intrată în vigoare prin Decretul nr. 2710 din 28 iulie 1929, erau aduse noi modificări structurii de contabilitate. Aceasta se regăsea printre organele tehnice și administrative din organica Ministerului Armatei, în subordinea Inspectoratului tehnic al intendenței, sub denumirea de Direcția contabilității, cu următoarea organizare: Biroul control prealabil, Serviciul buget, Serviciul ordonanțări, Serviciul casierie și Serviciul imputații definitive.

În conformitate cu prevederile Legii de organizare a Ministerului Apărării Naționale nr. 99 din 25 aprilie 1933, Direcția contabilității, devenea independentă (nu mai depindea de Inspectoratul General al Intendenței (denumirea dată fostului Inspectorat Tehnic al Intendenței), fixându-i-se următorul cadru organizatoric: Biroul control prealabil, Serviciul l buget, Serviciul 2 cheltuieli, Serviciul control financiar, Serviciul mânuitori de bani publici MAN și Serviciul imputații definitive.

Decretul Lege nr. 349l din 21 septembrie 1939 pentru organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale a înlocuit Legea pentru organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale , promulgată în aprilie 1933. Acest nou act legislativ stabilea rolul și organizarea generală a ministerului, care avea în compunere două categorii de organe: organe de conducere superioară, comandament și pregătire și organe de conducere tehnică și administrativă, în această ultimă categorie, trecută la „categoriile neîncadrate în inspectoratele generale de arme și servicii”, figura și Direcția contabilității, „echivalata în rang cu un comandament de brigadă” și condusă de un director, ajutat de un subdirector.

Direcția Contabilității se împărțea în cinci servicii: Serviciul bugetului, Serviciul cheltuielilor, Serviciul controlului financiar și contabil, Serviciul lichidării creanțelor din exerciții închise și Serviciul mânuitorilor de bani publici.
În baza Deciziei ministeriale nr. 1478 din 22 august 1941, referitoare la organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, cu începere din 1 septembrie 1941, Direcția Contabilității a luat denumirea de Direcția Centrală a Contabilității, iar Serviciul mânuitorilor de bani publici s-a despărțit de această direcție, sub denumirea de Serviciul Central de Fonduri, trecând în subordinele Direcției Generale a Intendenței (noua denumire a Inspectoratului General al Intendenței).

În cursul aceluiași an, potrivit Deciziei ministeriale nr. 3000 din 10 decembrie privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, Direcția Contabilității a intrat în subordinea Direcției Superioare a Administrației Armatei (fostul Inspectorat General al Intendenței) și se compunea din: Serviciul buget, Serviciul cheltuieli, Serviciul control financiar și contabil și Serviciul lichidări și creanțe.
Modificări în compunerea Direcției Contabilității au fost aduse de Ordinul nr. 664834 din 2 iulie 1947 al Secretariatului General al Înzestrării și Administrației Armatei din cadrul Ministerului Apărării Naționale., care stabilea organizarea acesteia, astfel: Biroul angajări și control preventiv, Serviciul l buget, Serviciul 2 cheltuieli și Serviciul 3 control financiar.

În anul 1949, în conformitate cu Decizia ministerială nr. 38 din 17 ianuarie 1949, ordinul nr. 45.096 din 28 ianuarie 1949 și Decretul nr. 352/1948, referitor la organizarea aparatului de contabilitate și de control financiar intern, Direcția Contabilității s-a transformat în Secția Contabilității, constituind cu începere din 1 februarie 1949, împreună cu Secția Control (provenită din transformarea Direcției Controlului Ministerului Apărării Naționale) o nouă structură denumită Direcția Contabilității și Controlului Financiar Intern. Aceasta avea următoarea compunere Secția Contabilității cu serviciile buget, ordonanțare, inventar, mandatari și deficite și Secția Control Financiar Intern cu Secția control anchete și Corpul de control.

Această organizare s-a menținut până în 10 septembrie 1949, când conform Ordinului nr. 47.104/1949 al Marelui Stat Major, Direcția Contabilității și Controlului Financiar Intern s-a restructurat, luând denumirea de Direcția Finanțării și Controlului Administrativ în Armată.
În compunerea noii structuri intrau Secția Contabilității, Secția Asigurări Sociale Ministerului Apărării Naționale, Secția State și Drepturi Personal și Secția Controlului.

La 15 august 1950, Direcția Finanțării și Controlului Administrativ în Armată s-a reorganizat sub denumirea de Direcția Financiară a Ministerului Forțelor Armate, cu următoarea organizare: Comanda, Serviciul Contabilității, Serviciul Asigurări Sociale, Secția State și Drepturi Personal, Secția Control Financiar, Secția Cadre, Secția Organizare – Planificare și  Biroul 12 Documente Secrete. Direcția Financiară avea în atribuțiuni numai controlul financiar, controlul de materiale intrând în competența Spatelui Armatei (denumirea în epocă a structurii centrale de logistică).
La 7 noiembrie l963,  Direcția Financiară s-a transformat în Direcția Financiară și Control.

În octombrie 1969, Direcția Financiară și Control s-a desființat, iar în locul ei s-au înființat două direcții: Direcția Financiară și Direcția Controlului Financiar Intern. Ulterior, s-au adus o serie de îmbunătățiri structurii organizatorice, fie prin înființarea unor compartimente noi, fie prin reorganizarea altora sau chiar prin schimbarea denumirii celor existente pentru a corespunde cât mai bine atribuțiilor.

În anii 1990-1991, Direcția Financiară a funcționat sub denumirea de Direcția Contabilitate și Buget.
Începând cu data de 01.08.2000, Direcția Financiară devine Direcția Financiar-Contabilă, denumire sub care funcționează și în prezent